skip to Main Content

STATUL IAR ÎI AJUTĂ PE CEI CARE CONSTRUIESC FĂRĂ AUTORIZAȚIE

Statul demonstrează încă o dată că are o problemă cu respectul faţă de cetăţeni. Am un exemplu concret: zic de multă vreme că se ignoră dreptul la confort pentru cei care îşi cumpără apartamente – de data asta se vede clar cu ochiul liber.

Când un dezvoltator construieşte fără autorizaţie ne sfidează pe toţi cei care plătim taxele pentru drumurile (bune sau proaste) pe care îşi plimbă maşina luată din profit. Iar când statul nu numai că nu îl penalizează, dar îi sare în ajutor, e clar că statul preferă să stea cu faţa la el şi cu spatele la noi.

Explic: mai demult, dacă construiai fără autorizaţie orice după 1 august 2001 nu îţi puteai intabula construcţia, pentru că ţi se cerea dovada că eşti în regulă cu hârtiile, iar tu nu aveai autorizaţia. Ceea ce era corect: noi, statul, nu vrem să îţi dăm voie să foloseşti ce ai construit (nu te lăsăm să te branşezi la utilităţi) pentru că ai trişat faţă de restul cetăţenilor care au construit corect şi au respectat regulile. Sună bine? Poate, însă treaba asta era doar un obstacol pentru care tot statul îţi oferea scurtătura: “ştii, te iertăm până la urmă: poţi să faci o intrare în legalitate – adică îţi faci o documentaţie pentru obţinerea autorizaţiei ca-şi-cum n-ai fi construit deja. Vii cu ea la noi, noi te ardem la pungă, autorizăm proiectul făcut după releveu apoi facem că o recepţie de formă, iar tu poţi să îţi vezi de viaţă mai departe. Îţi dăm posibilitatea să te legi la gaze/apă/ electricitate şi să ne plăteşti impozitul (a se citi taxa de protecţie).” Formula era gri şi simplă: făceai zece flotări, dădeai şpagă la stat să te lase în pace şi la cine mai venea în verificare la pseudo-recepţia finală şi scăpai de belele – oricine se putea muta în blocul construit de tine, pentru că acuma erai deja “în regulă”, negustor cinstit. Statul îl lăsa pe dezvoltator nepedepsit în situaţia în care legislaţia spunea că orice construcţie realizată fără autorizaţie constituie contravenţie sau infracţiune (în funcţie de situaţie). Investitorul era ajutat de termenul de prescripţie de 3 ani şi primea la sfârşit o îmbrăţişare caldă de la cine îl prinsese cu ocaua mică. De notat: i se cerea, totuşi, releveul.

În iunie anul trecut s-a întâmplat ceva: ÎCCJ a scos o ulucă din gard şi i-a troznit pe toţi cei care continuau să meargă pe burtă. Adică nu le-a mai dat voie celor care trişează să îşi poată intabula construcţia fără autorizaţii de construire şi procese verbale de recepţie făcute LA MOMENTUL POTRIVIT: “nerespectarea prevederilor acesteia (ale autorizaţiei de construire – nota mea), precum şi lipsa procesului verbal de recepţie […] constituie un impediment pentru recunoaşterea pe cale judiciară […] a dreptului de proprietate asupra unei construcţii[…].” Cum ar veni, statul s-a hotărât până la urmă că intrarea în legalitate nu mai e o formulă ok şi a zis că nu mai merge: “ai comis-o, rămâi cu construcţia nefolosită, să fii sănătos – noi nu te mai intabulăm dacă tu nu ai respectat ordinea paşilor de tango”.

Cât putea să dureze? Cât orice minune, trei zile! Legea 7/2020 modifică Legea 50 cu o prevedere ca să fie bine să nu fie rău: acum, odată ce s-a scurs termenul de prescripţie de trei ani, se poate emite un certificat de atestare/ adeverinţă de edificare a construcţiei care îţi va permite să intabulezi construcţia. Condiţiile sunt: să faci o expertiză tehnică care să ateste respectarea tuturor cerinţelor fundamentale privind calitatea în construcţii (inclusiv încadrarea în reglementările de urbanism). Ăstea sunt: rezistenţă şi stabilitate, securitatea la incendiu, igienă, sănătate şi mediu, siguranţă şi accesibilitate în exploatare, protecţie împotriva zgomotului, economie de energie şi izolare termică, utilizarea sustenabilă a resurselor naturale, indicatori urbanistici.

V-aţi prins? Statul oferă un avantaj cui construieşte, pentru că înainte nu îţi puteai instrăina apartamentele, de exemplu, dacă imobilul nu era intabulat. Acum poţi dacă ai stat ascuns cei trei ani şi dacă expertiza tehnică zice că ai fost cuminte.

Mâna sus cine găseşte o singură menţiune a respectării prevederilor Legii Locuinţei printre cerinţele enumerate deasupra. Le reiau:

– rezistenţă şi stabilitate

– securitatea la incendiu

– igienă, sănătate şi mediu

– siguranţă şi accesibilitate în exploatare

– protecţie împotriva zgomotului

– economie de energie şi izolare termică

– utilizarea sustenabilă a resurselor naturale

– indicatori urbanistici

E una singură care se apropie, dar este prea vagă: accesibilitatea în exploatare – adică dacă poţi ajunge din hol la pat e suficient. Nu contează că holul are lăţimea de 50 de centimetri şi te strecori ca Indiana Jones sau că iei maşina de spălat în braţe când te scoli de pe budă pentru că n-ai unde să o pui. Nu contează că nu ai un loc unde să îţi încapă o masă unde să poţi sta jos să mănânci o ciorbă. Statul zice că dacă blocul făcut fără autorizaţie nu îţi cade în cap, nu arde şi nu îţi rupi gâtul pe trepte e suficient.

Soluţia cu intrarea în legalitate de atunci era impefectă – e o tâmpenie să crezi că un proiect pornit de la un releveu poate ţine locul aplicării corectă a măsurilor pentru care nu s-au făcut verificări la timp. Recepţia era, şi ea, un simulacru: veneau unii pe şantier şi semnau că e totul ok în lipsa proceselor verbale de la turnarea betonului, de exemplu. Mecanismul se baza pe experienţa de şantier şi frica de dosar penal a celor care construiau. Însă cineva de la Urbanism, din primărie, tot se uita pe proiect – unul care ştia că dacă autorizează camere de cinci metri pătraţi poate primi reclamaţii.

Acum toată procedura strâmbă de deasupra asta se înlocuieşte cu certificatul de atestare sus-menţionat. Nu am găsit încă ce soluţie s-a oferit pentru a evita situaţiile în care experienţa de locuire a cumpărătorului este grav afectată.

Nici măcar nu e vorba de cât de bine sau de prost iese construcţia aia făcută fără autorizaţie (deşi cred că de obicei iese mai prost), ci că unul are voie să nu îşi plătească taxa de autorizare şi să nu se supună controalelor, iar pe mine mă arestezi dacă mă prinzi cu mâna în buzunarul cuiva.

Iar am senzaţia aia că pe statul iubitor îl doare de noi fix unde nu răsare Soarele.

Sursa: https://economie.hotnews.ro/stiri-noua_economie-23591356-modificare-legislativa-constructiile-edificate-fara-autorizatie-vor-putea-intabulate-cartea-funciara-cum-aplica.htm

#constructiifaraautorizatie #autorizatiedeconstruire #casestrambeperadar #hotnews #radunegoita

This Post Has 2 Comments
  1. În cmentariul iniţial s-au strecurat două erori neforţate (c-așa-i în tenis, vorba lui nea Tomiţă Caragiu) ce au fost rectificate în textul de mai jos, cu scuzele de rigoare.

    „Decât” că sunteţi într-o mică eroare majoră care schimbă și mai adânc (a se citi „grav”) situaţia. Pentru satisfacţia stuporii dumneavoastră vă ofer un mic detaliu: articolul 59 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr 50/1991 a fost… ABROGAT! Adică, are următoarele consecinţe: pentru o construcţie executată fără autorizaţie, la care nu s-a depășit și perioada de prescripţie de 3 ani de la data săvârșirii faptei autoritatea publică locală emite certificatul de atestare a edificării clădirii (casă sau zgârie nori) FĂRĂ a mai fi necesară NICI O expertiză tehnică la nici un fel de cerinţe! Odată emis certificatul de atestare, construcţia se întabulează și apoi se poate vinde. Deci, nu se mai plătesc nici cotele de 0.1% și 0.5%, nici amendă, iar construcţia nu a fost verificată de absolut NIMENI, de la proiectare până la vânzare! Faină ţară, nu?

    Dar emiterea unei autorizaţii de construire pentru lucrări de infrastructură (drumuri, autostrăzi, poduri, viaducte, tuneluri etc) doar în baza studiului de fezabilitate, urmând ca până la recepţie (!) să fie finalizat și proiectul tehnic și obţinute toate avizele necesare, cum vi se pare? (Să știţi că am citat din lege, dar mai prescurtat, ca să nu doară capul pe cei care încearcă să priceapă această păsărească tehnică.)

    1. Asta complica si mai tare situatia… m-ar ajuta daca ma puteti ajuta cu un link de unde pot afla mai multe

Lasă un răspuns la Radu Negoita Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top