Apartament maaare din Epoca Comunismului Auriu – chiar BUN

@ R B:

Din apartamentul ǎsta plecaţi cu o lecţie nouǎ ȋnvǎţatǎ. Chiar ȋmi place cȃnd vǎd treaba aia pe un plan – e surprizǎ, scriu de ea spre sfȃrşit.

Pȃnǎ atunci sǎ ȋl luǎm ordonat:

– e decomandat, UUUUIIIIIIIII, ce tareeee! Mda, zona de noapte stǎ ca douǎ picioare desfǎcute, era mai cuviincios dacǎ dormitoarele ǎlea douǎ stǎteau şi ele unul lȃnǎ altul, mai ales cǎ suntem ȋn post acum… E rǎu cȃnd copilul e mic şi e departe de ţȃţa mamei, iar cȃnd e mare şi vrea sǎ fie singur cu calculatorul lui neparolat e bucǎtǎria cu maicǎ-sa ȋn ea fix lȃngǎ camera lui. E un plus cǎ are balcon pe care sǎ iasǎ sǎ fumeze şi nu-l vede nimeni. Dacǎ ieşi din logica unei familii comune e chiar ȋn regulǎ

– are spaţii de depozitare, cǎ ȋn perioada comunistǎ cȃnd n-aveai magazine de cȃrpe din sutǎ ȋn sutǎ de metri ca acum ai fi avut unde pune ce nu puteai cumpǎra. Acum, cȃnd ai ce cumpǎra (şi uneori ai şi cu ce) nu se mai poartǎ casele cu debarale. FC Epoca de Aur 1980 – FC Viitorul European 2017 scor 1-0

– apreciez cǎ fiecare dormitor are baia lui, deci nimeni nu-i deranjeazǎ puştiului foile publicaţiile de educaţie sexualǎ, trǎiascǎ dezvoltarea personalǎ!

– surpriza de care ziceam: configuraţia living-ului e de aşa naturǎ ȋncȃt spaţiul pare MAI MARE. Pe bune, cȃnd minte ta e obişnuitǎ sǎ scaneze orice camerǎ dupǎ configuraţia cu patru colţuri, un spaţiu care ȋţi oferǎ mai multe cȃştigǎ puncte. Tot ce e solid şi are volum e o nouǎ variabilǎ pentru subconştientul persoanei care experimenteazǎ spaţiul. Adicǎ spaţiul nu mai pare „limitat” de paralelipipedul atotputernic.

– e puţin hazliu balconul mare, cǎ pare gȃndit ȋmpotriva pisicilor (capcanele sunt cele trei „strȃmtori” hue hueee)

Eu l-aş lua. Un punct forte e cǎ blocurile din `80 s-au fǎcut cu normativele de seism actualizate, deci ȋn aşa ceva teoretic n-ai treabǎ. Baftǎ!

Publicat pe CSPR ȋn data de 21.12.2016