Centrul Bucureştiului are ceva în comun cu centrul Parisului. Nu faţadele bine recondiţionate, apartamentele pricăjite. Diferenţa e în favoarea noastră: garsonierele pricăjite româneşti sunt cu 100 de ani mai noi decât ălea ale lor – v-am tras-o, fandosiţilor ce sunteţi!
S-a găsit garsonieră pe Thomas Masaryk, o declar nulă calitativ. Sau mai bine zis potrivită pentru cine are fantezii cu îndurat umilinţe crude: aici te simţi şi cu banii luaţi, şi fără loc în cuşcă. Rectific, fără loc în cutiuţa cu talaş, la caca, în restul casei e spaţiu.
Serios vorbind, e posibil să le fi scăpat ceva, că nu cred că au vrut să facă jardiniera şi locul de luat masa în acelaşi loc, ar fi ciudat să te plouă în ciorbă. Gata, am văzut masa cu scaunele, e la adăpost, bun!
A propos de ciorbă, în casa asta ai interzis la mâncat, că te descurajează chichineaţa aia de chicinetă, n-ai loc să prăjeşti o felie de pâine. Apare în Manualul Arhitectului ceva despre cea mai mică bucătărie din lume (intra într-un dulap), ceva făcut de marca Hans&Sohn cândva demult, că n-au site. Probabil în anii ` 50, după război. Încă ceva, bucătăria e departe de fereastră, ca să fii sigur că n-o să o foloseşti vreodată la perversiuni ce necesită foc. Sper că blatul ăla care apare în poză lipit de peretele băii să fie parte a bucătăriei. Ar fi mai bine o idee, dar tot rău, legea nu cere degeaba 5mp.
În plan mobila e trişată, în realitate e mai mare. 25mp la o cameră cât de cât pătrată înseamnă cam 5 x 5m. O canapea de două locuri care are cam o pătrime din ăia 5m ar trebui să fie lungă de max 1,3 (aproximez). Ia o ruletă şi măsoară-te: aşa e, nu încap patru buci într-un metru (păi au şi mânerele grosime).
Ştim de ce au trişat cu mobila în imagine. Ca să fie bine.
Merită fiecare cent din ăia 155.000 euro. E ca în The Game, decorul cu chinuri te face mai bun. Deci de rebrănduit garsoniera spaţiu de dezvoltare spirituală.
This Post Has 0 Comments