4 camere – logica planului

Apartamentele de 4 camere sunt, după mine, greu de gestionat ca arhitectură mai ales în blocurile mari. În blocurile mici n-ar trebui să ai probleme dacă ştii cum trebuie să funcţioneze corect.

Logica e cea de la Tetris: dacă ai un dreptunghi (casa scării ) îţi e mai uşor să îl faci pereche cu două apartamente in formă de U decât cu ceva în formă de L – că îţi rămân spaţii moarte pe care n-ai cu ce le umple (ca arhitect, nu e fair să faci experimente pe banii dezvoltatorului).

Dacă te străduieşti să mergi după logica de la 3 camere şi dimensionezi camerele corect, te împuşti în picior –  îţi ies suprafeţele chinuite şi contur în formă de L (aprox) – pentru că ai o cameră în plus la zona de noapte. Adică lobul zonei de noapte e mai lung cu un dormitor decât era la apartamentul de trei camere (unde lobul zonei de zi e comparabil cu cel al zonei de noapte).

Nu rezolvi nimic dacă în loc să pui cele 3 dormitoare în linie întorci una dintre camere la 90. Nu e mai bine, adica îţi va ieşi ceva cam aşa (cu dormitoare înghesuite şi bucătăria storcoşită) – atenţie, imaginea de mai jos e în oglindă:

La 4 camere se acceptă ruperea zonei de noapte în două, cu condiţia ca dormitorul părinţilor să fie cel izolat şi să aibă baie lângă. Al treilea dormitor e mai bine să fie poziţionat lipit de zona de zi (optim de living şi de o baie care să fie doar a lui):