Vorbim de apartamentul din dreapta. Îmi dă emoţii amestecate pentru că e ciudăţel. Înţeleg că structura a trebuit rezolvată cu schimbarea de direcţie a axelor, dar arhitectul de data asta a cam fuşărit-o. Adică a teşit baia din dormitor ca să îţi rămână loc de trecere şi ocolit pila aia structurală care iese din perete lângă uşă.
Omului i-a cam fost lene să gestioneze jbuţele ălea care ies din pereţi: asta e una dintre misiunile arhitectului, coordonarea specialiştilor cu care colaborează pentru a scoate casele. Arhitectul maschează unde se poate masca, când e cazul şi dacă e cazul, ca să nu te trezeşti cu apartamente pline de cotloane păienjenibile, cum e, de exemplu, ăla de jos, centru-stânga, că rolul lui e obţinerea unor spaţii uşor de locuit, adică şi de mobilat. Ce te faci cu dulapurile pe care le înghesui în colţurile cu unghiuri ascuţite?
Altfel, e bine că are camere mari, poate ar fi fost de folos şi o fereastră şi la bucătărie, ca să nu se ventileze întâi prin camera de zi.
This Post Has 0 Comments