skip to Main Content

Despre Soare, camere şi orientare

E vară, deci poate că e bun momentul să discutăm despre orientarea cardinală a ferestrelor apartamentului.

Clima României are particularitatea verilor cu temperaturi maxime inconfortabile (mai ales în sud), dar şi cu ierni cu temperaturi foarte scăzute (vezi extremele din zona Miercurea Ciuc). Căldura sau frigul intră peste noi prin ferestre, pe unde vine şi lumina (pereţii cei mai subţiri pierd mai puţină căldură pe unitatea de suprafaţă decât mama tuturor termopanelor). Care lumină vine în România sub forma unui pachet de aprox. 1600-2400 de ore de lumină solară directă pe an (asta e media: https://en.wikipedia.org/wiki/Sunshine_duration#/media/File:Sunshine.png). Ceea ce nu e foarte mult – ţările mediteraneene au între 2400-3000 (vezi de ce asta ajută aici http://time.com/4888327/why-sunlight-is-so-good-for-you/ )

Asta înseamnă că ne-ar plăcea să avem în casă cât se poate de multă lumină naturală (inclusiv în zilele de iarnă), dar fără a pierde căldură inutil şi fără a ne fi prea cald. Mda, omul e o făptură sucită.

Chestia asta se poate dacă orientăm spaţiile care produc căldură – de exemplu bucătăria – spre N (unde e mai rece), iar pe cele unde e nevoie de lumină spre S şi E. Avem aşa: dormitoarelor le place estul (lumina solară ne reglează ritmul circadian şi ne ajută să ne trezim mai uşor dimineaţa), bucătăriei şi băilor către N, unde se pot aerisi (cu condiţia ca în baie să nu îţi fie mai frig decât ai vrea), iar camerei de zi îi stă bine cu ferestre spre sud, că e  DE ZI. Ferestre cât mai mari către S şi E pentru living şi dormitoare.

Acum vine problema: nimeni nu vrea efect de seră în camera de zi, iar orientări ideale nu sunt întotdeauna posibile (uneori ai dormitorul spre S-V, deci rişti să îţi fie foarte cald în după-amiezele de vară). Arhitectura a încercat să rezolve problema asta cu umbrare, care sunt mai eficiente decât draperiile (dacă ai draperie te bucuri de un strat de aer cald între ea şi geam, umbrarul permite geamului să nu se încingă).

Am înţeles logica umbrarelor (brise-soleils) la şcoala de arhitectură din Marsilia, unde le-am simţit efectul. Eram bursierul fericit că face 144 de euro pe lună din stat cu ochii pe colegii din sala de calculatoare – în fişa postului scria că sunt “moniteur”, dar jobul era să mă asigur că nu umblă ăştia pe site-uri porno. Sala de calculatoare avea şir neîntrerupt de ferestre spre V, iar temperatura dinăuntru era suportabilă în după-amiezele de vară şi cu aerul condiţionat oprit – fiecare fereastră primea umbră de la stativul ale cărui lamele erau orientate pentru a lăsa razele cu unghi de incidenţă mai mică să pătrundă, iar pe cele ale soarelui de vară să le blocheze. Spaţiul interior era luminos, iar aerul respirabil.

E puţin probabil să vedem în viitorul apropiat arhitectură rezidenţială care să folosească artificii care costă în plus şi ale căror avantaje sunt greu de vândut clintului de către dezvoltatori. Reţineţi însă că orientările optime sunt: dormitoare – E, camera de zi – S, bucătării (la băi nu e chiar aşa musai) – N.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top