skip to Main Content

CȂND, DE CE ŞI CUM SǍ VORBEŞTI CU UN ARHITECT

de Radu Negoiţǎ

CȂND

Oricȃnd, preferabil nu noaptea (cǎ atunci arhitecţii lucreazǎ) şi nici cȃnd ai ȋnceput lucrarea. Adicǎ poţi sǎ-i ceri sǎ ȋţi facǎ palatul Buckingham pe o fundaţie de cotineaţǎ de gǎini turnatǎ ȋn regie proprie, dar nu cred cǎ vei avea succes… omul poate chiar va zice cǎ se bagǎ, dar asta ȋnseamnǎ doar cǎ pȃinea lui tot cu lei se cumpǎrǎ.

Ȋncǎ ceva – dacǎ te respecţi, cautǎ-l pe arhitect cȃnd vrei O CASǍ, nu un proiect. Rolul lui e sǎ gȃndeascǎ o scenografie de viaţǎ care sǎ ţi se potriveascǎ ţie, nu sǎ ştampileze nişte coli. Vei gǎsi şi ştampilatori de profesie, dar ǎia se numesc arhitecţi doar pe faţa mȃnjitǎ cu tuş a ştampilei.

DE CE

Ȋntrebarea asta nu e la mişto, multǎ lume habar n-are ce ȋnseamnǎ arhitect sau cu ce se ocupǎ, aşa cum eu nu ştiu ce face un biolog marin – am o vagǎ bǎnuialǎ cǎ numǎrǎ populaţii de ceva moluşte subacvatice ca sǎ le scrie ȋntr-un fişier Excel , dar cam atȃt ştiu.

Fǎrǎ arhitect poţi construi cȃteva chestii. Ai putea, de exemplu sǎ ȋţi faci un adǎpost sau o colibǎ, dar la nivel de planimetrie o sǎ ȋţi iasǎ ceva simplu cu 3 cǎmǎruţe ȋnşirate de-a lungul unui coridor. Nu prea ai cum sǎ treci de nivelul „casǎ de Muzeul Satului” dacǎ te grǎbeşti (eu n-am prea ȋntȃlnit clienţi care sǎ nu se). Aia e, nici noi nu facem şase ani de facultate de tȃmpiţi (eu am fǎcut şapte tot de deştept), pur şi simplu sunt multe de ȋnvǎţat. Nu vei putea niciodatǎ sǎ faci din pix planurile unui bloc pe un şerveţel de cafea. Ǎştia ca mine ar putea – dureazǎ ceva ȋn schimb, mina de pix nu alunecǎ bine pe textura şerveţelului.

Arhitectul e ǎla care, dacǎ ştie meserie, ar trebui sǎ ȋţi poatǎ arǎta cum ţine frigul şi apa departe de tine. Adicǎ ce straturi are acoperişul (pentru frig şi apǎ venite din cer) şi ce are parchetul de sub picioarele tale sub el (pentru frig şi apǎ din pǎmȃnt). Ar trebui sǎ ȋţi poatǎ explica principiile termo şi hidroizolǎrii: smoala au descoperit-o asirienii şi casele cam de atunci se hidroizoleazǎ – un arhitect care ştie meserie trebuie sǎ-şi poatǎ face o casǎ cu ce gǎseşte ȋntr-un sat rupt de civilizaţie. Adicǎ cu materiale tradiţionale, fǎrǎ sǎ mai depinzi de tot soiul de folii scoase pe piaţǎ de firme austriece (care sunt bune, dar parţial dispensabile). Igrasia la case noi apare cȃnd casa a fost gȃnditǎ şi lucratǎ prost.

Ȋncǎ ceva – arhitectul bun ştie cȃt de mare sǎ fie coliba ta ȋncȃt sǎ ȋncapi lejer ȋnauntru. Fǎrǎ risipǎ de material, fǎrǎ faze incomode. Fǎrǎ bucǎtǎrii fǎrǎ blat, fǎrǎ dormitoare ȋn care freci stȃlpi ca sǎ ajungi ȋn pat. Pur şi simplu asta ȋnvaţǎ la şcoala lui. Nu cǎ n-am fi vǎzut cu toţii ce se ȋntȃmplǎ cȃnd mai scapǎ din şcoalǎ cȃte unul-doi care nu ştiu lecţia…

(Teoretic) mai are o calitate omul ǎsta: cǎ ȋţi poate zice ce raporturi trebuie sǎ ai tu cu oraşul, legea şi vecinii – ştie unde sǎ caute ȋn lege şi ştie sǎ interpreteze. Ce sǎ-i faci, are arhitectul şi o laturǎ juridic-birocraticǎ, dar e de folos, cǎ dacǎ-l asculţi nu te cȃştigǎ la proces vecinul ǎla care se tot uitǎ strȃmb ȋn curtea ta.

Unii arhitecţi ştiu sǎ ȋţi transforme casa ȋn „acasǎ” – ǎia buni de tot n-au nevoie de designeri de interior. Ei au creat spaţiul, ei au nǎscocit pereţii, ei ştiu unde pui pernele alea şi de ce ȋţi anini draperia. Ȋmi vine ȋn cap Frank Lloyd Wright, cǎ ǎsta avea un simţ aparte pe zona asta.

 

La-Miniatura-Millard-House-FLW-171 Wright – camera de zi din La Miniatura (casa Millard, California)

 

CUM (sǎ vorbeşti cu arhitectul)

Pǎi uite-aşa, cum scriu eu aici. Normal, dar civilizat. Nu-l trata ca pe un lǎutar de talcioc afumat, cǎ munca cea mai bunǎ ţi-o face un om care se simte respectat, nu un sclav care se forţeazǎ sǎ parǎ voios cu bancnota pe frunte. E o convenţie, tu ai banul, el presteazǎ un serviciu, dar ştim cǎ şi o curvǎ ȋţi zȃmbeşte mai frumos cȃnd te porţi bine cu ea.

Nu-i da senzaţia cǎ vrei un palat dacǎ nu vrei asta cu adevǎrat, cǎ o sǎ se prindǎ oricum, doar el ţi-l face. Şi obişnuieşte-te cu ideea cǎ ȋn paralel cu proiectul tǎu mai are ȋn lucru douǎ-trei, cǎ sunt puţini cei care sunt plǎtiţi suficient ȋncȃt sǎ ȋşi permitǎ sǎ refuze clienţi.

Anunţǎ-te ȋnainte sǎ dai buzna la el ȋn birou, ca sǎ te scuteşti pe tine ȋnsuţi de situaţii jenante (poate cǎ e ȋntr-o discuţie cu cineva, sau poate cǎ nu a terminat ceea ce vrea sǎ ȋţi arate).

Ceva important pentru tine: zi-i cȃţi bani ai bugetaţi pentru casǎ. Una e sǎ ȋţi facǎ o casǎ de 100 de mp de 300.000 de euro, cu totul altceva e sǎ ȋţi scoatǎ una de 100mp la 50.000. E posibil, dar e mai greu. Şi fii romȃn sincer şi nu-ţi dori sǎ ȋţi facǎ casǎ de 50.000 care sǎ fie ca a vecinului care a costat 300.000. E arhitect, nu e David Copperfield.

Dacǎ vrei o coţcǎrie mai bine nu-l cǎuta. E lumea plinǎ de topometri şi ingineri de instalaţii care proiecteazǎ şi ei case şi obţin ştampile de la un nene de la colţ. Nu-i cere sǎ ȋncalce legea ca sǎ te ȋntinzi tu cu 10mp mai mult decȃt ȋţi dǎ voie Regulamentul Local de urbanism ȋn zona ta. Ştiu cǎ ştii pe cineva la primǎrie aşa cum ştiu şi cǎ DNA-ul a sǎltat şi arhitecţi pȃnǎ acum… Un lucru bun se construieşte pe temelii solide: respectul faţǎ de lege, de oraş şi de restul cetǎţenilor trebuie sǎ stea la baza a ceea ce ȋţi doreşti tu. Pe tine te deranjeazǎ BMW-urile care ȋţi trec ȋn trombǎ pe lȃngǎ urechi, pe mine casele care nu zȃmbesc ȋmpreunǎ ȋn pozǎ.

Ar fi de ajutor sǎ fii sincer cu tine şi sǎ ȋi zici arhitectului şi cu cine sǎ vorbeascǎ despre proiect: cu tine, nevasta, copilul, bunicii. Doar unul are ultimul cuvȃnt şi cu ǎla trebuie sǎ discute. Dacǎ tu nu reuşeşti sǎ cazi de acord cu restul membrilor familiei despre ce ȋţi doreşti, de la arhitect ce mai vrei?

Dǎ-i arhitectului o temǎ – ce funcţiuni vrei sǎ aibǎ casa, cum trǎieşte familia ta, ce vǎ place sǎ faceţi, ce v-ar plǎcea sǎ vedeţi pe geam, dacǎ aveţi cȃine sau nu, ş.a.m.d..

Ultima chestie: dacǎ vrei sǎ locuieşti ȋntr-o casǎ bunǎ ai nevoie de 3 chestii (ȋn afarǎ de bani) – un arhitect bun, o echipǎ de şantier cu oameni conştiincioşi şi rǎbdare. Cere-i arhitectului PTh (proiect tehnic), nu doar DTAC(dosarul de care ai nevoie pentru primǎrie), ȋn PTh apar detaliile care fac diferenţa. Plǎteşte-l pentru munca lui şi contracteazǎ-l şi pentru supravegherea şantierului – un proiect de arhitecturǎ bun te poate costa cu 1000 de euro ȋn plus, dar ȋţi poate economisi multe mii de euro de pe şantier (PTh-ul dǎ antemǎsurǎtori, deci saci de ciment numǎraţi).

Spor!

This Post Has One Comment
  1. DA ! SI UN ARHITECT BUN STIE SA RESPECTE INGINERUL , CA E DE INSTALATII SU STRUCTURISTUL , FIECARE ESTE SPECIALIST IN DOMENUIUL LUI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top